Lacul Sărat, situat în inima Câmpiei Române, nu este doar o comoară naturală cu proprietăți terapeutice remarcabile, ci și un ecosistem sensibil, vulnerabil la influențele mediului și la intervențiile antropice. De-a lungul timpului, activitățile umane, schimbările climatice și fenomenele naturale au afectat echilibrul delicat al acestui lac hipersalin, punând în pericol nu doar resursele terapeutice, ci și biodiversitatea unicat care definește regiunea.
Schimbările climatice și fenomenele naturale
Unul dintre cei mai semnificativi factori care influențează dinamica Lacului Sărat este schimbarea climatică, manifestată prin variații extreme ale precipitațiilor și temperaturilor. Perioadele prelungite de secetă reduc aportul de apă dulce și cresc concentrația sărurilor prin evaporare excesivă, ducând la formarea unei cruste dense de mirabilit și alte minerale pe fundul lacului. Această situație a fost observată frecvent, cum s-a întâmplat în anii 1957 și 2008, când lacul aproape a secat complet. Lipsa apei suficiente nu doar compromite utilizarea terapeutică a lacului, dar afectează și procesul natural de regenerare a nămolului sapropelic.
De asemenea, episoadele de inundații, cum au fost cele din 1971, duc la diluarea excesivă a apei lacului, scăzând concentrația sărurilor și alterând proprietățile terapeutice. Acest echilibru fragil dintre evaporare și alimentarea cu apă freatică este unul dintre cele mai importante aspecte pentru menținerea funcționalității lacului.
Intervențiile umane și degradarea ecosistemului
Activitățile umane au avut un impact profund asupra Lacului Sărat, adesea cu efecte negative semnificative. Una dintre cele mai controversate intervenții a fost construcția în anii 1957-1958 a unei căi ferate și a unei șosele care au separat cele două bazine ale lacului, perturbând circulația naturală a apei. Deși ulterior s-a construit un canal subteran pentru a restabili legătura dintre cele două sectoare, impactul inițial asupra regimului hidric a fost sever, contribuind la dezechilibre majore.
Poluarea este un alt factor care a afectat calitatea apei și a nămolului. Activitățile agricole intensive din zona adiacentă lacului au generat scurgeri de pesticide și alte substanțe chimice în pânza freatică, care ajunge ulterior în lac. De asemenea, stațiunea a fost afectată de deversările de ape menajere, în special în perioadele în care sistemele de canalizare erau defectuoase sau subdimensionate. Aceste poluări nu doar scad eficiența terapeutică a lacului, dar pun și în pericol speciile de microorganisme care contribuie la formarea nămolului sapropelic.
Un alt exemplu al impactului uman negativ este exploatarea irațională a nămolului. Deși nămolul are o capacitate naturală de regenerare, acest proces este lent, necesitând mai mulți ani pentru a ajunge la grosimea optimă. Extracția excesivă din anii 1990 a dus la subțierea stratului de nămol și la alterarea calității acestuia, necesitând eforturi de reglementare pentru a preveni deteriorarea ireversibilă.
Măsuri de conservare și redresare
Pentru a proteja Lacul Sărat de efectele negative ale activităților umane și ale schimbărilor climatice, au fost implementate mai multe măsuri de conservare. Una dintre cele mai importante inițiative a fost instituirea unei zone de protecție în jurul lacului, unde activitățile agricole și industriale sunt strict reglementate.
De asemenea, au fost luate măsuri pentru reabilitarea canalului de legătură dintre cele două sectoare ale lacului, pentru a asigura un regim hidric stabil. Plantarea de păduri și perdele forestiere în zona adiacentă lacului a avut un impact benefic, reducând eroziunea solului și filtrând poluanții care altfel ar fi ajuns în lac.
Reglementarea extragerii nămolului sapropelic a fost un alt pas important. Exploatarea este acum limitată la cantități specifice, stabilite pe baza unor studii detaliate privind capacitatea de regenerare a nămolului. Aceste reglementări sunt completate de monitorizarea periodică a calității apei și a nămolului, pentru a se asigura că proprietățile terapeutice rămân nealterate.
Ecosistemul unic al Lacului Sărat
Lacul Sărat găzduiește o biodiversitate remarcabilă, adaptată condițiilor extreme de salinitate. Microorganismele, cum ar fi Artemia salina și algele Dunaliella, joacă un rol esențial în menținerea echilibrului biologic al lacului. Aceste organisme contribuie la procesul de formare a nămolului și sunt indicatori sensibili ai calității apei.
Cu toate acestea, biodiversitatea este amenințată de schimbările în compoziția chimică a apei, cauzate de poluare și de intervențiile umane. Conservarea acestor specii este crucială nu doar pentru sănătatea ecosistemului, ci și pentru menținerea resurselor terapeutice ale lacului.
Impactul mediului și al activităților umane asupra Lacului Sărat este un exemplu elocvent al interdependenței dintre natură și societate. Deși provocările sunt semnificative, măsurile de conservare implementate până acum oferă speranța că acest ecosistem unic va continua să prospere. Protejarea Lacului Sărat nu este doar o responsabilitate locală, ci un exemplu de bune practici pentru gestionarea resurselor naturale în contextul schimbărilor globale.
